Capitolul IV

Un miros proaspat imi incanta narile, o adiere de vant imi mangaie parul, o lumina calda imi accentueaza cearcanele. Deshid ochii... O pajiste verde se intindea in fata mea. Ma ridic si alerg prin necunoscut, ma afund intr-o padure. Cu cat mergeam mai mult cu atat simteam ca fericirea dispare, ca zambetele se indeparteaa de mine. Simpteam cum, usor usor, ma apropiam sin ce in ce mai mult de tristete, de ura si de lacrimi. Am incercat sa ma intorc pe pajistea colorata dar nu puteam, padurea era nesfarsita. Am mers pe o poteca drept inainte si am vazut o usa. Am intrat. Imi parea cunoscut locul: era prima zi de boboc de clasa a9a. Nu cunosteam pe nimeni. M-am asezat cat mai departe de restul clasei, de restul noilor colegi...atunci ai aparut tu, cel cu care toti vroiau sa vorbeasca dar nu reuseau. M-ai intrebat de ce stateam singura...ma balbaiam...imi amintesc perfect acel moment. Am clipit si deja ma aflam in alt loc. Era balul bobocilor. M-ai invitat la dans. Eram o mica prostuta si am acceptat, fara a stii ce aveai de gand sa faci. Dupa cateva secunde eram din nou in alta parte, eram la picnic cred, eram cu tine...aasta stiam sigur...M-ai luat in brate, m-ai sarutat...
Am realizat ce a insemnat intrarea pe acea usa. Am retrait fiecare moment placut pe care l-am trait allaturi de tine...De ce?. Atat de mult am tinut la tine?. Atat de mult te-am iubit?.
NU Cred.