Capitolul I

E seara..cel putin asa cred.Nu m-am mai ridicat din pat de multa vreme.Ceasul inca ticaie in nestire.Nu stiu daca soarele apune sau rasare...sau cel putin daca mai este pe cer. Oricum nimic nu mai conteaza. O ploaie demonica sfasie ceata abundenta...E intunecat...Dintr-o data simt un miros ciudat...Oare ce o fi? Ma ridic din pat..Sunt putin ametita...Ma uit in jurul meu..Nimic schimbat..Aceeasi camera intunecata...aceleasi postere sfasiate..acelas birou incarcat cu partituri..acelas pian..aceeasi chitara..toate prafuite..nu au mai fost atinse de mult. Ma duc catre sifonier...il deschid..privesc suspecta ordine din el..ma intreb de cand nu au mai fost atinse acele haine..aleg la intamplare o pereche de pantaloni scurti si un tricou...Ma indrept catre birou sa citesc ultimile partituri si imi amintesc..era parca acum o saptamana cand inca mai eram fericita...incercam sa compun  cantecul nostru, al meu si al tau...Ideea nu a tinut...Am luat toate partiturile si leam aruncat la gunoi...nu vroiam sa imi reamintesc de tine...nu vroiam sa stiu ca inca mai existi...vreau sa te uit...Mai arunc o privire prin camera si ma indrept spre geam, trag draperiile...O lumina slaba patrunde in camera..Ma dezlipesc de privelistea mohorata de afara si ma indrept catre usa..parasesc camera...Nimeni nu mai era in casa...Eram singura..sau poate nu...Singura fiinta care mai cutreera casa alaturi de mine era Zuzy, mult-iubita mea persana, ghemotocul meu alb de blana care nu m-a lasat niciodata la greu, care suspina alaturi de mine...

M-am saturat sa stau in casa...ies afara, ma intind pe iarba uda si inchid ochii...ascult sgomotele picaturilor de ploaie care imi cresteaza fata...Cred ca este vara...este destul de cald...Zuzy mieuna ceva in casa...Eram prea absorbita de ploaie ca sa o mai ascult...Ma simteam in largul meu in ploaie, nimeni nu putea sa vada daca plang cu adevarat..

Soarele rasare dintre noi si imi mangaie fata...nu mai deosebeam lacrimile de picaturile de ploaie...Ma ridic i capul oaselor si ma indrept spre oglinda...Reflectia mea nu semana cu mine...nu puteam fi eu: Aveam parul mai lung...Suvitele rebele nu mi se mai recunosteau, aveam buzele rosii, crapate...Doar ochii erau aceeiasi, avau aceeasi nuanta de bleo..rimelul mi se scurse complet dar nu ma interesa...M-am intors in dormitor, am luat-o in brate pe Zuzy si m-am trantit in pat...Am lenevit cateva ore...Straniu...O melodie incepe sa cante..Am recunoscut-o..Era imposibil sa nu o recunosc...Primisem un mesaj...Ciudat..era de la el:

"Imi cer scuze, n-am stiut sa te pretuiesc, 

 Am gresit cand ti-am spus "Te parasesc"

 Vreau sa ne impacam, sa vi inapoi, 

 Sa fim din nou amandoi,"

Lacrmimile iar imi acapareaza ochii...Incerc sa ma opresc dar nu pot...El nu ma merita, stie asta, dar totusi inca implora iertare..Stie cat de mult tineam la el, stie cat de mult il iubeam...Dar nu..Asta e trecut...M-a ranit si nu-l pot ierta..Am ignorat mesajul..dar telefonul suna iar...de data asta chiar suna..nu vroiam sa ii aud vocea; i-am inchis...