Telefonul continua sa sune...nu il iau in seama..ma ridic din pat si imi cau iPod-ul...caut in lista de melodii o melodie care sa nu imi aminteasca de tine....nu prea am avut succes...ma duc catre pian si incep sa cant ”Für Eliesé”…de obicei ma calma cand eram suparata…se pare ca si de data aceasta a avut efect…Zuzzy se invartea prin camera si miorlaia..Ii era foame…Ma oprsc din cantat si ma duc sa imi caut portofelul si cheile de la masina…Erau agatate in cuier cu un bilet pe ele; iau biletul si il citesc…era de la mama, pe cand inca mai era langa mine, am ignorat biletul, l-am aruncat si m-am urcat in masina…Am condus pana la cel mai apropiat Pet Shop, am luat niste mancare pt Zuzzy. Cand am trecut pe langa vitrinele cu animale era acolo un pufulete de care m-am indragostit…
-Nu va suparati? Ce rasa este acest catel?
-Nici noi nu stim. A fost gasit printre placile unui avion care s-a prabusit. Stim doar ca numele ei este Wishy.
-O dati spre vanzare?
-Defapt o dam spre adoptie, are toate vaccinurile facute si este foarte sanatoasa.
-As dori sa o iau acasa daca se poate.
-Desigur.
Intre timp m-am uitat prin magazin dupa niste jucarii si un ”patut” pt Wishy. L-am luat in brate si l-am asezat pe bancheta din spate a masinii… Zuzzy si Wishy s-au inteles din prima, lucru ce mi-a usurat munca. Imi doaream sa ies din casa, sa scap de acel loc darapanat pe care il numeam casa..ma gandeam ce puteam face…O idee stralucita mi-a trecut prin minte. Am alergat in casa, am insfacat telefonul si am sunat-o pe Justine [ fac o paranteza: se citeste Justin].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu